PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISĂLOGEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pisălogeálă s. f., g.-d. art. pisălogélii; pl. pisălogéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink