PITÁC2, pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII și în țările românești; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patácă s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PITÁC1, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut și la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
PITÁC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-d******i (Discina venosa) = (reg.) lămâiță, urechea-babei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PITÁC s. v. autorizație, ban, decret, dispoziție, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanță, para, permis, plângere, poruncă, reclamație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pitác3, pitáce, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-d******i = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt și gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care crește pe trunchiurile putrede de brad; lămâiță, urechea-babei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pitác (pitáci), s. m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă și var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar și ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pitác (monedă) s. m., pl. pitáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PITÁC1 ~ce n. înv. 1) Act domnesc de ridicare la rang boieresc. 2) Dispoziție scrisă. /<sl. pitaku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PITÁC2 ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat și în țările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink