PITÁR, pitari, s. m. (În evul mediu în țările românești) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești (și a oștirii) și cu supravegherea brutarilor domnești; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domnești și care avea sub ordinile lui mai mulți pitari. – Pită + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PITÁR s. v. brutar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pitár s. m., pl. pitári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PITÁR ~i m. 1) înv. (în Moldova medievală) Dregător care avea în grija sa aprovizionarea curții domnești cu pâine. 2) rar Lucrător specializat în fabricarea pâinii; brutar. /pită + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink