PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PITPALÁC s. v. prepeliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pitpalác interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pitpalác s. m., pl. pitpaláci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PITPALÁC1 interj. (se folosește pentru a imita sunetele scoase de prepeliță). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PITPALÁC2 ~ci m. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coadă scurtă, având penaj brun cu dungi albe pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; prepeliță. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink