PIUÁR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIUÁR s. (pop.) morar, (reg.) dârstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piuár s. m. (sil. -uar), pl. piuári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink