PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIUITÓR adj. v. țiuitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIUITÓR adj. v. ascuțit, pițigăiat, subțire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piuitór adj. m. (sil. pi-u-), pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink