PIUITÚRĂ, piuituri, s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subțire, ascuțit; piuit (2), piuială, țiuitură. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIUITÚRĂ s. 1. v. piuit. 2. v. țiuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piuitúră s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piuitúrii; pl. piuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink