PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [Var.: pionéză s. f.] – Din fr. punaise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneză s.f. [< fr. punaise].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
piunéză [piu pron. pĭu] (piu-) / pionéză [pio pron. pĭo] (pio-) s. f., g.-d. art. piunézei / pionézei; pl. piunéze / pionéze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
piunéză s. f. (sil. piu-), g.-d. art. piunézei; pl. piunéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIUNÉZĂ ~e f. Cui mic cu capul rotund și plat, cu vârf scurt, folosit la fixarea colilor de hârtie pe o suprafață. [G.-D. piunezei; Sil. piu-] /<fr. punaise
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink