PIURÍE, piurii, s. f. Stare patologică provocată de infecția căilor u*****e și caracterizată prin prezența puroiului, a leucocitelor și a germenilor microbieni în u***ă. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIURÍE s.f. (Med.) Prezența puroiului în u***ă. [Pron. pi-u-ri-e. / < fr. pyurie, cf. gr. pyon – puroi, ouron – u***ă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIURÍE s. f. prezența puroiului în u***ă. (< fr. pyurie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
piuríe s. f. (sil. pi-u-), art. piuría, g.-d. art. piuríei; pl. piuríi, art. piuríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink