PIVNICERÍT s. n. 1. Dare care se plătea în țările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri. 2. Dreptul de a încasa pivniceritul (1). – Pivnicer + suf. -it.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pivnicerít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink