Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PIZMUÍT, -Ă, pizmuiți, -te, adj. Invidiat; p. ext. dușmănit, urât. – V. pizmui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PIZMUÍ ~iésc tranz. (persoane) A trata cu pizmă; a invidia. /pizmă + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIZMUÍ vb. v. invidia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIZMUÍ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pizmuí, pizmuiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pizmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiésc, imperf. 3 sg. pizmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pizmuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink