PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIȘICHÉR adj. v. șiret, șmecher, viclean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIȘICHÉR s. v. escroc, hoț, impostor, înșe-lător, pungaș, șarlatan, șnapan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pișichér (pișichéră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pișichér s. m., adj. m., pl. pișichéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIȘICHÉR ~i m. Persoană șireată, pricepută la șmecherii; șmecher. /<turc. pișekâr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink