Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
piștíre, piștíri, s.f. (înv. și reg.) curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorîre, țâșnire, ieșire la suprafață; pișteală, piștit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PIȘTÍ vb. v. prelinge, scurge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piștí, piștésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a țîșni, a ieși la suprafață. 2. (despre recipiente, terenuri, găuri etc.) a lăsa să picure, să curgă încet sau să țâșnească un lichid. 3. (refl.; reg.; despre copii) a se scăpa pe el (ea); (despre păsări) a murdări cu găinaț, a se găinăța. 4. (reg.) a se mișca, a se urni (dintr-un loc).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
piștí (-tésc, -ít), vb. – A țîșni, a se prelinge. Sl. (sb.) pištati „a fluiera, a țistui” (Cihac, II, 258), cf. ceh. pištĕti „a piști”. Originea imitativă (Tiktin) nu e probabilă. – Der. piștelniță, s. f. (băltoacă); piștitor, adj. (care piștește).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink