PIȚIGĂIÁLĂ, pițigăieli, s. f. Faptul de a (se) pițigăia. [Pr.: -gă-ia-] – Pițigăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pițigăiálă s. f., g.-d. art. pițigăiélii; pl. pițigăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIȚIGĂIÁLĂ ~iéli f. 1) Vorbire cu glas ascuțit. 2) Vorbă rostită cu un asemenea glas. /a (se) pițigăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink