PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mâncare de pește preparată cu multă ceapă și cu mult untdelemn, rumenită la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din păsat, cu carne, cu pește, cu ciuperci sau numai cu grăsime. – Din ngr. plaki.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLACHÍE s. v. piftie, pilaf, răcituri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plachíe, plachíi, s.f. (înv.) vas de metal în care se gătește mâncarea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
plachíe (plachíi), s. f. – Mîncare de pește cu ceapă și untdelemn. Ngr. πλαϰί (Tiktin; Gáldi 229). Este dubletul lui pláchie, s. f. (Mold., pilaf).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plachíe s. f., art. plachía, g.-d. art. plachíei; pl. plachíi, art. plachíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁCHIE ~i f. 1) Fel de mâncare preparată din pește (cu multă ceapă, ulei și condimente) și dată la cuptor. 2) reg. Fel de mâncare pregătită din orez (cu lapte și zăhar sau dulceață) și dată la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink