Dex plagiat

PLAGIÁT¹, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

PLAGIAT², -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.

PLAGIÁT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].

PLAGIÁT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)

PLAGIÁT s. v. plagiere.

Plagiat ≠ original

plagiát s. n. (sil. -gi-at), pl. plagiáte

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

A PLAGIÁ ~éz tranz. (mai ales texte literare sau științifice străine) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație personală; a copia. /<fr. plagier

PLAGIÁT ~e n. 1) v. A PLAGIA. 2) Lucrare (artistică, științifică) străină prezentată drept personală. /<fr. plagiat

PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].

PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)

PLAGIÁ vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe ...)

plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. și pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)