PLÁJĂ, plaje, s. f. 1. Porțiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ Expr. A face plajă = a face băi de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație, ale căror luminozități trebuie aduse la egalitate. – Din fr. plage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÁJĂ s.f. 1. Țărm jos de mare acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare; orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ A face plajă = a face băi de soare. 2. (Telec.) Plajă de modulație = domeniu de modulație. [< fr. plage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLÁJĂ s. f. 1. țărm jos de mare sau al unui curs de apă, acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare. ♦ a face ~ = a face băi de soare. 2. porțiune degajată a punții la prova și la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulație = domeniu de modulație. 4. suprafață delimitată (a unui obiect, corp etc.). 5. distanță, interval între două măsuri, dimensiuni, posibilități. (< fr. plage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLÁJĂ s. 1. (înv.) arină. (O ~ întinsă pe malul mării.) 2. baie de soare. (Face ~ pe malul mării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plájă s. f., art. plája, g.-d. art. plájei; pl. pláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁJĂ ~e s.f. Porțiune de teren de pe malul unei ape, în special al mării, acoperită cu nisip, unde se fac băi de soare. [G.-D. plajei] /<fr. plage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink