PLÁNCĂ, plănci, s. f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acțiunea greutății proprii, bușteni și alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buștenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buștenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pláncă s. f., g.-d. art. plăncii; pl. plănci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁNCĂ plănci f. Drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare bușteni și alte feluri de lemn. /<germ. Planke, ucr. planka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink