PLANIMÉTRIC, -Ă, planimetrici, -ce, adj. Care ține de planimetrie, privitor la planimetrie. – Din fr. planimétrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANIMÉTRIC, -Ă adj. Privitor la planimetrie. [< fr. planimétrique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
planimétric adj. → metric
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLANIMÉTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de planimetrie; propriu planimetriei. /<fr. planimétrique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink