PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANTAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee, având ca tip pătlagina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. plantaginacées, cf. lat. plantagin – pătlagină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANTAGINACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, și cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr. plantaginacées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
plantaginacée s. f., pl. plantaginacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink