PLANTÁJ s.n. Plantare. ♦ Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. ♦ Arbore dintr-o astfel de plantație. [< fr. plantage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLANTÁJ s. n. plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. ◊ arbore dintr-o astfel de plantație. (< fr. plantage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
plantáj s. n., pl. plantáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink