PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLANTIVÓR adj. v. erbivor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plantivór adj. m., pl. plantivóri; f. sg. plantivóră, pl. plantivóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink