PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, șes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLAT1 s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui mediu. (< fr. plat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLAT2, -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLAT adj. 1. lătăreț, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.) 2. v. drept. 3. v. neted. 4. neted, (reg.) lin. (Drum ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLAT adj. v. banal, comun, inexpresiv, monoton, neexpresiv, prozaic, uniform.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PLAT s. v. mașină, plită, sobă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plat, pláturi, s.n. (reg.) 1. sobă (de gătit); plita acestei sobe. 2. vagon-platformă cu care se transportă lemne de foc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
plat (plátă), adj. – Plan, întins. Fr. plat. – E dubletul lui plat, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platte. – Der. platitudine, s. f., din fr. platitudine; platou, s. n., din fr. plateau; platformă, s. f., din fr. plate-forme; ploatăn, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platten (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plat adj. m., pl. plați; f. sg. plátă, pl. pláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte) Care are lățimea și lungimea cu mult mai mare decât grosimea; de formă lată și turtită; lătăreț. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este întins și neted; șes. 4) fig. Care este sărac în imagini artistice; lipsit de expresivitate artistică; fad; searbăd; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de personalitate; fără caracter personal. /<fr. plat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
plaț, plațuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă. 2. răspântie, răscruce de drumuri. 3. piață. 4. (înv.) rampă în galeria unui puț minier. 5. depozit de materiale miniere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink