Dex platan

PLATÁN¹, platani, s. m. Gen de arbori exotici cu frunzele palmate și cu trunchiul verde (Platanus); arbore care face parte din acest gen. – Din lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane.

PLATÁN², platane, s. n. Fiecare dintre cele două suporturi plane ale unei balanțe pe care se așază obiectul de cântărit și greutățile; taler. – Cf. fr. plateau.

PLATÁN s.m. Arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat și la noi ca plantă ornamentală în parcuri. [Cf. fr. platane, lat. platanus].

PLATÁN s.n. Taler (la unele aparate, la cântare etc.). ♦ Piesă din tablă de oțel laminat, care servește la întărirea tălpilor unor grinzi. [Cf. fr. plateau].

PLATÁN¹ s. m. arbore exotic înalt, cu frunzele palmate, cultivat la noi ca plantă ornamentală. (< fr. platane, lat. platanus, gr. platanos)

PLATÁN² s. n. taler (la cântare etc.). ◊ piesă din tablă de oțel laminat, la întărirea tălpilor unor grinzi. (după fr. plateau)

PLATÁN s. v. arțar.

PLATÁN s. v. taler.

platán (platáni), s. m. – Arbore ornamental exotic (Platanus occidentalis, Platanus orientalis). – Mr. platan, megl. plătan. Gr. πλάτανος, parțial prin intermediul fr. platane; cf. Gáldi 230. Cf. paltin.

platán (copac) s. m., pl. platáni

platán (taler) s. n., pl. platáne

PLATÁN¹ ~i m. Arbore exotic cu tulpina înaltă și groasă, având scoarță de culoare verzuie, cu coroană mare, bogat ramificată și cu frunze palmate, cultivat ca plantă ornamentală. /<lat. platanus, ngr. plátanos, fr. platane

PLATÁN² ~e n. Vas (în formă de disc) al unui cântar, în care se pun greutățile sau obiectul cântărit. /cf. fr. plateau