PLATINOÍD, platinoide, s. n. Aliaj de cupru, nichel și zinc de culoarea platinei (1), care se folosește în electrotehnică sau pentru ornamentații. – Din fr. platinoïde, germ. Platinoid.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLATINOÍD s.n. Aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. [Pron. -no-id. / < fr. platinoïde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLATINOÍD s. n. aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. (< fr. platinoïde, germ. Platinoid)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
platinoíd s. n., pl. platinoíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLATINOÍDE (‹ fr.) s. n. pl. Nume generic dat elementelor care au proprietăți asemănătoare cu platina (ex. iridiu, osmiu, paladiu, rodiu, ruteniu) și care îi sunt asociate în zăcământ.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink