PLATITÚDINE, platitudini, s. f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2); banalitate, mediocritate; (și la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLATITÚDINE s.f. Banalitate, mediocritate; (la pl.) vorbe banale, idei plate. [Cf. fr. platitude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLATITÚDINE s. f. banalitate, mediocritate; vorbă, idee banală. (< fr. platitude)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLATITÚDINE s. banalitate, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
platitúdine s. f., g.-d. art. platitúdinii; (vorbe, idei) pl. platitúdini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLATITÚDINE ~i f. 1) Caracter plat; lipsă de originalitate; banalitate. 2) Vorbă sau idee plată. /<fr. platitude
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink