PLATONÍSM s. n. Concepție filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din fr. platonisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLATONÍSM n. 1) Doctrina filozofică a lui Platon și a adepților lui care afirmă că reală este doar „lumea ideilor”, lumea materială fiind numai o copie a celei dintâi. 2) Atitudine bazată pe atracție pur spirituală. /<fr. platonisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLATONÍSM s. n. 1. concepție filozofică a lui Platon, potrivit căreia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare. 2. iubire platonică. (< fr. platonisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
platonísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink