PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
PLÁTOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÁTOȘĂ s. v. cuirasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plátoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. -oș (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus. – Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plátoșă s. f., g.-d. art. plátoșei; pl. plátoșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁTOȘĂ ~e f. înv. Pieptar din plăci de metal pe care îl îmbrăcau luptătorii în scop protector; cuirasă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink