PLÁUR, plauri, s. m. Vegetație acvatică compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÁUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formația vegetală acvatică numită ~.) 2. v. insulă plutitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pláur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pláur s. m., pl. pláuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÁUR ~i m. Insulă plutitoare la suprafața unei ape formată din vegetație acvatică (în special, din rădăcini, ierburi, rizomi etc.). [Sil. pla-ur] /cf. plat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink