PLEBEIÁT s. n. (Rar) Stare, calitate de plabeu (1). [Pr.: -be-iat] – Plebe + suf. -(i)at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
plebeiát s. n. (sil. -be-iat)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink