PLEBÉIC, -Ă, plebeici, -ce, adj. (Rar) Al plebei (1), de plebe (1). [Pr.: -be-ic] – Plebe + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEBÉIC, -Ă adj. (Rar) Plebeian. [Pron. -be-ic. / cf. germ. plebejisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLEBÉIC, -Ă adj. plebeian. (< germ. plebejisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
plebéic adj. m. (sil. -be-ic), pl. plebéici; f. sg. plebéică, pl. plebéice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink