PLENIPOTÉNT, plenipotenți s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLENIPOTÉNT s., adj. v. plenipotențiar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plenipotént s. m., adj. m., pl. plenipoténți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink