PLENITUDINÁR, -Ă, plenitudinari, -e, adj. (Livr.) Plenar. – Plenitudine + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
plenitudinár adj. m., pl. plenitudinári; f. sg. plenitudináră, pl. plenitudináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink