PLEONÁSM, pleonasme, s. n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții etc. cu același înțeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEONÁSM s.n. Procedeu greșit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLEONÁSM s. n. greșeală de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. (< fr. pléonasme, gr. pleonasmos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLEONÁSM s. (LINGV.) tautologie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pleonásm s. n. (sil. ple-o-), pl. pleonásme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLEONÁSM ~e n. Eroare de exprimare constând în folosirea paralelă a unor cuvinte sau expresii identice sau apropiate ca sens. [Sil. ple-o-] /<fr. pléonasme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink