PLERÓM s.n. 1. Concept al filozofiei gnostice, care denumește divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. (Bot.) Zonă internă a meristemului din vârful rădăcinii, care dă naștere cilindrului central. [Pl. -muri. / < fr. plérome, gr. pleroma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLERÓM s. n. 1. concept al filozofiei gnostice, desemnând divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. zonă internă a meristemului, din care se formează cilindrul central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. plérome, lat., gr. pleroma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink