Dex plesni

PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. Intranz. A crăpa, a se sparge (cu violență și de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variații de temperatură etc.; spec. a exploda. ◊ Expr. A plesni de... = a nu mai putea de..., a fi (prea) plin de... ♦ (Despre muguri, boboci) A începe să iasă, a se desface. ♦ (Despre abcese) A se deschide, a se desface, a se sparge. 2. Intranz. A crăpa producând fisuri, a căpăta fisuri, crăpături. ◊ Expr. A-i plesni cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine. 3. Intranz. A se rupe (prin întindere, prin solicitare prea mare, prin uzare etc.). 4. Intranz. și tranz. A izbi un obiect (sau aerul) cu un corp elastic, în special cu un bici; a pocni cu zgomot două obiecte unul de altul. ◊ Expr. (Intranz.) Cât ai plesni din bici (sau din palme) = foarte repede, într-o clipă, pe dată, imediat 5. Tranz. A izbi, a lovi, a bate. ◊ Expr. (Fam.) A plesni (pe cineva) în pălărie = a ironiza (pe cineva). A o plesni bine = a spune ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment. Unde-o plesnești și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele așteptate. (Intranz.) A-i plesni (ceva) în (sau prin) cap (sau în minte, prin gând) = a-i veni pe neașteptate o idee năstrușnică; a-i trece (deodată) prin minte. ♦ Fig. A nimeri, a potrivi. ♦ A lovi ușor, a împinge. ♦ Refl. A se izbi cu zgomot de un obiect. [Var.: plezní vb. IV] – Din sl. plesnonti.

PLESNÍ vb. 1. v. sparge. 2. a se rupe. (Au ~ două coarde la vioară.) 3. v. crăpa. 4. a exploda, a pocni. (Ce-a ~?) 5. v. deschide. 6. a pocni, a trosni. (~ din bici.) 7. v. trage. 8. a izbi, a lovi, a pocni. (Acum te ~!)

PLESNÍ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

plesní (plesnésc, plesnít), vb. – 1. A se crăpa, a se despica. – 2. A trosni, a plescăi. – 3. A se sparge, a se rupe. – 4. A se prăpădi, a muri. – 5. A pocni (din bici). – 6. A pălmui, a izbi, a bate. Sl. plesnąti „a bate din palme” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 265; Conev 95). – Der. plesnet, s. n. (trosnet, pocnet); plesnitoare, s. f. (petardă; șficiul biciului); plesnitură, s. f. (pocnitură; crăpătură, despicătură; trosnet, lovitură de palmă); plesnitor, s. n. (Arg., ochi); pleasnă, s. f. (șfichi).

plesní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plesnésc, imperf. 3 sg. plesneá; conj. prez. 3 sg. și pl. plesneáscă

A PLESNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A produce un plesnet. ~ din bici. ◊ Cât ai ~ din palme într-o clipă; dintr-o dată. 2) (despre textile, învelișuri, haine etc.) A se rupe parțial (prin întindere); a pocni; a crăpa. ◊ ~ de necaz a nu mai putea de necaz. 3) (despre obiecte de sticlă, ceramică etc.) A căpăta fisuri la suprafață (din cauza lovirii, gerului, căldurii etc.); a crăpa. 4) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a pocni. ◊ A o ~ (sau a o pocni) bine a spune ceva (cuiva) nimerit într-o anumită situație. /<sl. plesnonti