PLÉTER, pletere, s. n. Gard pescăresc construit din stuf, din nuiele de alun ori de salcie și instalat de-a lungul malurilor, în albia majoră a râurilor etc., pentru a opri trecerea peștelui dintr-o baltă într-un râu. – Din scr. pleter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pléter, plétere, s.n. (reg.) 1. gard de stuf, nuiele de alun și de salcie care oprește ieșirea peștelui din baltă în râu. 2. împletitură de nuiele; leasă. 3. nuia de împletit garduri. 4. șnur sau panglică cu care își împletesc femeile cozile. 5. părul femeilor împletit în cozi. 6. (cu sens colectiv) crengile lăsate în jos la salcie sau mesteacăn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pléter s. n., pl. plétere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÉTER ~e n. 1) Împletitură din nuiele folosită la construcția gardurilor. 2) Gard din astfel de împletitură. 3) Îngrăditură (din stuf, nuiele etc.) așezată în albia unui râu sau într-o baltă, pentru a opri peștele. /<sb. pleter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink