PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranhemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEVÁIȚĂ s. (BOT.; Xeranthemum annuum și foetidum) imortelă, (reg.) cununiță, măturică, pelin, pleviță, tavnică, tavniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pleváiță s. f. (sil. -va-i-), g.-d. art. pleváiței; pl. pleváițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLEVÁIȚĂ ~e f. bot. Plantă erbacee de stepă, având tulpină e****ă, ramificată, lemnoasă, frunze lanceolate și flori roz-violacee, persistente; imortelă. [Sil. -va-i-] /Din pleavă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink