PLEȘÚV, -Ă, pleșuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munți etc.) Lipsit de vegetație, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [Var.: (reg.) pleșúg, -ă adj.] – Din bg. pleșiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLEȘÚV adj. 1. v. chel. 2. gol, golaș, (rar) pleș. (Un vârf muntos ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pleșúv adj. m., pl. pleșúvi; f. sg. pleșúvă, pl. pleșúve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLEȘÚV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane, mai ales despre bărbați) Care și-a pierdut (parțial sau total) părul de pe cap; care are chelie; chel. 2) (despre munți, dealuri, terenuri) Care este lipsit de vegetație; fără vegetație; golaș; arid; sterp. /<bulg. pleșiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAROL CEL PLEȘUV, rege al francilor (840-877) și împărat al Occidentului (875-877). Prin Tratatul de la Verdun (843) i-a revenit stăpînirea celei mai mari părți a terit. de astăzi al Franței. A recunoscut prin „Capitularul de la Quiercy” ereditatea feudelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink