PLICULÉȚ, pliculețe, s. n. Diminutiv al lui plic. – Plic + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLICULÉȚ s. plicușor. (Un ~ cu o felicitare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pliculéț s. n., pl. pliculéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink