PLINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine. – Plin + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLINĂTÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; deplinătate. /plin + suf. ~ătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLINĂTÁTE s. v. desăvârșire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plinătáte s. f., g.-d. art. plinătății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink