PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLOCONEÁLĂ s. 1. v. reverență. 2. v. ploconire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ploconeálă s. f., g.-d. art. ploconélii; pl. ploconéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink