PLOICÍCĂ, ploicele, s. f. Diminutiv al lui ploaie (1); ploaie puțină și de scurtă durată, ploiță, ploișoară. [Pr.: plo-i-] – Ploaie + suf. -icică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLOICÍCĂ s. (MET.) ploișoară, ploiță. (A tras o ~ bună.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ploicícă s. f. (sil. plo-i-), g.-d. art. ploicélei; pl. ploicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink