PLOSCÁR, ploscari, s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În orânduirea feudală a țărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLOSCÁR s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ploscár, ploscári, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiță sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutățile. 3. palavragiu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ploscár s. m., pl. ploscári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink