PLÓȘTINĂ, ploștine, s. f. (Reg.) Teren umed și mocirlos; mlaștină. – Din scr. ploština.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÓȘTINĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plóștină, plóștine, s.f. (reg.) 1. teren umed și mocirlos; mlaștină. 2. izlaz, pășune (lângă o apă). 3. mămăligă moale.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ploștínă (plóștine), s. f. – Mlaștină. Sb., cr. ploština (Cihac, II, 264; cf. Conev 40).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
plóștină s. f., g.-d. art. plóștinei; pl. plóștine
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink