PLUGUȘÓR, plugușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui plug; pluguleț, pluguț. 2. Plug (1) împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoței, pocnind din bici etc.; p. ext. datina uratului de Anul nou în folclorul românesc, precum și versurile care se rostesc cu această ocazie; pluguleț, plug (5). – Plug + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLUGUȘÓR s. 1. (TEHN.) pluguleț, (reg.) pluguț. 2. (art.) (pop.) plugulețul (art.), (reg.) plesnitul (art.), plugărelul (art.), plugul (art). (Cu ~ul se merge de Anul Nou.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plugușór s. n., pl. plugușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLUGUȘÓR ~oáre n. 1) Plug împodobit cu care umblă tinerii în ajunul Anului Nou și își recită urătura. 2) Datină de a umbla cu un asemenea plug în ajunul Anului Nou. 3) Creație populară în versuri care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură; urătură. /plug + suf. ~ușor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink