Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PLUGĂRÍT s. n. Acțiunea de a plugări; plugărire. – V. plugări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLUGĂRÍT n. Ocupație de plugar. /v. a plugări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLUGĂRÍT s. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plug, plugărie, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plugărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PLUGĂRÍ ~ésc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLUGĂRÍ vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plugăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink