PLURIVALÉNȚĂ, plurivalențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi plurivalent; polivalență. – Pluri- + valență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLURIVALÉNȚĂ s. f. polivalență. (< fr. plurivalence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLURIVALÉNȚĂ s. 1. v. polivalență. 2. v. com-plexitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plurivalénță s. f. valență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink