PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreț (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÂNGĂTÓR adj. v. tânguitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
plângătór adj. m., pl. plângătóri; f. sg. și pl. plângătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÂNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. PLÂNGĂREȚ. 2) (despre sălcii) Care are ramuri lungi lăsate în jos. /a (se) plânge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLÂNGĂTOÁRE s. v. bocitoare, jeluitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sálcie plângătoáre s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink