PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PLÉCTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PLÉCTRU ~e f. Placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în v******e coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.). /<fr. pléctre, lat. plectrum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink